Oamenii vin si pleaca. Clipele vin si se duc. Timpul trece, universul oscileaza. Nu avem nicio garantie ca un lucru poate fi al nostru pentru totdeauna, sau macar pana vom muri. Nu. Doar pe noi ne avem, noi suntem singurii de care ne pasa. Exista bineinteles si persoane care se mint, carora le place sa creada ca povestile sunt reale. Asta credeam si eu, credeam ca orice este posibil daca iti doresti cu adevarat, daca lupti, daca vrei cu tot sufletul. M-am inselat. Sunt constienta ca sunt in momentul asta prinsa intr-un fel de plasa cu luminite pe care palpaie doar numele lui. Pe toate ecranele membrelor mele, pe toate afisele din emisferele cerebrale, in toti muschii se da un singur semnal si toate sistemele pe care le posed lupta pentru un singur lucru, insa totul trebuie sa inceteze. Numai ca nu este asa simplu, nu imi pot da "Refresh"si gata. Sau poate ca pot. Trebuie sa pot.
Toti suntem egali, toti avem aceleasi drepturi sau cel putin asa ar trebui... Iata insa ca fabrica de fericire e scumpa, ca nu toti au bani sa-si cumpere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu