Revedere...

O revedere durează puţin, dar rămâne în suflet pentru totdeauna.Cel puţin în cazul meu.

     Se face că azi,am avut un cross.M-am trezit eu frumos de dimineaţă,o dimineaţă cam mohorâtă ce-i drept,şi contrar acestui fapt, m-am trezit chiar bine dispusă, deşi uşor bulversată din pricina unui vis oribil...sau oribil de plăcut...În fine.pe la orele 9 mă aflam în parcul tineretului şi mă pregateam de start...puteam să jur că se va întâmpla ceva, nu atât din cauza sentimentului dat de acel vis ciudat, cât de senzaţia mea că ceva se va întâmpla.Simţeam într-adevar un gol imens în stomac...un manunchi de emotii asteptau sa erupa din clipa in clipa... şi uite că exact cu câteva minute înaintea startului...apare cineva. Şi cam atât a fost de-ajuns ca să trezească răscoliri şi să întărâte dureri amorţite...Mă simţeam evadată din mine însămi,cazută parcă pe un teren prăpăstios....Fără să-mi dau seama sau să mă mai pot controla am început să plâng. stiu că lacrimile nu-şi aveau rostul, dar pur şi smplu asta era tot ce puteam face în faţa sorţii...Cine nu şi-a pârlit aripile în contact cu lumînarea destinului? excepţiile sunt puţine...A fost de-ajuns o privire ca să îmi zdruncine fiinţa şi corzile sufletului meu să vibreze galeş,tremurânde,neputincioase..asemeni corzilor unui suflet bolnav.Urmează startul. nu am de gând să descriu şi cursa mea incredibil de prost gândită si dezorganizată.Să trecem la finish: okei.termin cursa şi mă îndrept spre colţul unde se aflau cei din liceul meu..si ce să vezi...acea persoană apare din nou.se apropie de mine şi...vorbim.Îmi pluteau cuvintele nesigure, dezarticulate, ca aeroplanele de hărtie albă, pe care le aruncă , prin camera copiii, jucând-se.Îmi spuneam în gând că el nu bănuieşte nici acum,nu poate da la o parte perdeaua care-mi acoperă sufletul ca să ştie ce răni sunt acolo.El a reprezentat pentru mine, portul în care au poposit vapoarele nostalgiilor mele...şi după câteva minute a arătat semne cum că este grabit şi nu am mai spus nimic; am lăsat aşa conversaţia,totul...ce rost avea? eu, personal,m-am lămurit.

Punct de maxim

Cum vine asta? Unii fac atâtea compromisuri, nu se distrează, stau şi învaţă toată ziua, iar pe alţii îi doare undeva!  Adica eu si oamenii ca mine, se chinuie să înveţe când poate şi-ar dori si ei să meargă la petreceri,la cross-uri, la concerte sau la alte evenimente de entertainment, dar vezi Doamne, ei au conştiinţă, ei sunt mai fraieri şi aleg şcoala, culturalizarea si se priveaza de orice distracţie. Şi nu ştiu cum se face, că tot ăia care acum se distrează,care sunt nişte inculţi si niste ipocriţi ,TOT ei ajung peste ani în funcţii măreţe, domni/doamne de influenţă, foarte importanţi pentru societatea românească.Nu pot accepta aşa ceva! Nedreptate întâlnesc la tot pasul. Acum,aici,acolo, ieri, azi, maine şi intotdeauna materialul ei va căpăta noi resurse,si « lumea » se va alimenta cu noi motive pentru a fi nedrept.Vibrez în fiecare zi de o amăraciune tot mai apăsatoare şi parcă iremediabila. În autobuz, în parc, la liceu, la serviciu- este nelipsită. Cum să nu-ţi mistuie toate simţămintele o întâmplare de genul : tu înveţi,te zbaţi, însă pentru ca nu eşti preferata profei iei o notă mult mai mică decât ai fi meritat, iar altcineva, care ştie considerabil mai puţin decât tine, ia o notă mult mai bună, fără niciun efort. Sau : te interesezi într-un domeniu atât de drag ţiefiind una dintre  materiile tale preferate, dar « minunata profesoară » , fără să te asculte, fără test, îţi dă un amărât de 6 sau 7 pe o lucrare facută cu nu ştiu cât timp în urmă şi pe care nici măcar nu a citit-o, iar alţii, fără a spune măcar un cuvinţel, fără a citi măcar vreo carte impusă de programă, fără a şti vreo boabă de « literatura romana » iau 10.De ce ? pentru că e profa bine dispusă în ziua respectivă, că dacă nu ar fi fost, ar fi luat 2 precum alţii, care spre nefericirea lor au prins-o într-o pasă proastă. Cum să mai pot trăi cuprinsă de atâta silă si dezgust ? cum ?!..Se pare că până şi cadrele didactice încurajează nonvalorile. Şi atunci, ce pretenţii să mai am de la altii ? Conducerea poporului nostru oricum, este contra culturalizării. De ce? Pentru că un popor fără cultură este mai uşor de manevrat. E trist...cel puţin gândul că trăiesc printre aceste nonvalori, laolaltă cu ce urăsc atât de mult, îmi mistuie fiecare fărâmă de fericire.