Cu sufletul cuprins de bucurie..pasim pe treptele Sincaiului!

Au trecut doi ani. DOI ANI! nu imi vine sa cred...cat de repede trece timpul, deja devine monstruos! Era o zi frumoasa de toamna, atat de insorita precum sufletul meu care se zbatea in mine de bucurie si de o mandrie deosebit de mare, doar devenisem SINCAISTA! Cat de mult am regretat ca am intrat in Sincai, cat de rau am fost suparata pe maica-mea care m-a indemnat sa pun acest liceu primul pe lista, cat de mult am plans eu din cauza profesorilor, a colegilor s.a.m.d...dar uite ca tot raul spre bine. Azi sunt fericita.Imi pare bine ca ma aflu in acest liceu. o fi el urat, cu niste bodyguarzi nu chiar prietenosi, cu multi fumatori, figuranti, oameni care vin acolo doar sa-si etaleze noile haine si figuri, elevi care stiu doar sa copieze si sa dea cadouri profesorilor, dar cu toate acestea..este liceul meu, si cu toate ca mi-e greu s-o spun, m-am atasat de el si vin de drag acum. Dupa cu spuneam...mai sunt 9 zile si incepe scoala,iar eu am trecut in clasa a 11-a. Wow! Intr-adevar imi suna ciudat...tin minte cand eram clasa a 9-a si ii priveam pe cei de-a 11-a si a 12-a...cat de mari mi se pareau, cat de inferioara lor ma simteam...Am un vag sentiment ca tot anul o sa-mi repet "Nu-mi vine sa cred!"...acesti doi ani pe treptele Sincaiului au trecut prea repede! nu am avut timp sa fac nimic cum s-ar zice,dar nu-i bai, nu? mai am inca doi ani in care pot demonstra cine sunt si ce pot. inca doi ani..si apoi? ce fac apoi?...uite ca si aici am o problema, nu sunt sigura nici la ce facultate ar trebui sa merg, nu sunt sigura nici ce vreau sa fac dupa facultate..nu mai stiu nimic, sunt extrem de bulversata, nesigura, nehotarata, pierduta in spatiu.

Simfonia marii...

O ultima privire si...am plecat, lasand in urma cerul albastru,senin, aerul incarcat cu o mireasma de sarbatoare, oamenii aceia veseli, marea cu misterele ei nedeslusite...Parca ar fi fost ieri cand paseam pe pragul acelui complex;cata nesiguranta in miscari, cate sperante ma insufleteau si totusi reuseam sa-mi stapanesc bataile inimii si privirile cautatoare de nou. Un loc inedit intr-adevar se afla la picioarele mele, iar gandul meu plutea usor,nerabdator. Mancare dupa pofta inimii, soare din plin, distractie in ce chip vrei...Ce ti-ai putea dori mai mult?
   Marea m-a luat in primire chiar din prima zi acolo.M-a imbratisat pur si simplu. Spuma aceea alba, zgomotul valurilor spargandu-se de mal, scoicile cu o gama variata de marimi si culori, nisipul umed- toate compuneau simfonia sufletului meu. Noaptea era inca si mai frumos; ma aflam pe balcon si mi-am indreptat privirile catre imprejurimi.intunericul domnea neclintit; cate-o vaga luminita din loc in loc pe faleza. deasupra se asternea un infinit albastru inchis, si acolo, undeva intr-un loc predestinat se afla luna- o luna plina care lasa o dara de lumina, o fasie sclipitoare pe marea linistita.Magia noptilor imi coplesea sufletul de insolit si se infiripa in mine un sentiment candid, de nepretuit.
    Dimineata.Antrenament la inot. Mic dejun . Plaja, balaceala si mult timp pentru citit, nici nu se putea altfel. Dus. Dejun. Somn de voie pana la 15:30.Alergare si multe priviri admirative..Dus...Cina..o plimbare relaxanta prin statiune.
    Ganduri ce zac neclintinte in mintea mea de copil vesel, ambitios, sarit putin de pe fix sau doar iesit din comun - incerc sa le diger pe rand,dar dau navala deodata si ma apasa,ma infioara, ma fac sa cred ca intr-o zi imi voi indeplini toate visele.
    Selki parca....asa il cheama.M-a intrebat in prima zi de sedere acolo,la Sunny Day, de unde am atatea vanatai ..si asa am inceput sa vorbim, conversatii care deveanu din ce in mai dese.Pluteau intre noi cuvinte oneste, zambete, atingeri in saga,un aer zglobiu. Mi-a aparut din senin in fata ochilor si am devenit prieteni imediat de parca ne-am fi cunoscut de vrei douazeci de ani. El facea parte din echipa hotelului, Animation Team for teenagers si ma inscriam la toate cocktail-game-urile doar ca sa fiu in preajma lui. Ma lua in brate, imi zambea intr-un fel specific lui.
   Ii pare rau ca plec. Imi pare rau ca plec. Toate pleaca intr-o zi. Doar marea nu se urneste niciodata de acolo.