Marea m-a luat in primire chiar din prima zi acolo.M-a imbratisat pur si simplu. Spuma aceea alba, zgomotul valurilor spargandu-se de mal, scoicile cu o gama variata de marimi si culori, nisipul umed- toate compuneau simfonia sufletului meu. Noaptea era inca si mai frumos; ma aflam pe balcon si mi-am indreptat privirile catre imprejurimi.intunericul domnea neclintit; cate-o vaga luminita din loc in loc pe faleza. deasupra se asternea un infinit albastru inchis, si acolo, undeva intr-un loc predestinat se afla luna- o luna plina care lasa o dara de lumina, o fasie sclipitoare pe marea linistita.Magia noptilor imi coplesea sufletul de insolit si se infiripa in mine un sentiment candid, de nepretuit.
Dimineata.Antrenament la inot. Mic dejun . Plaja, balaceala si mult timp pentru citit, nici nu se putea altfel. Dus. Dejun. Somn de voie pana la 15:30.Alergare si multe priviri admirative..Dus...Cina..o plimbare relaxanta prin statiune.
Ganduri ce zac neclintinte in mintea mea de copil vesel, ambitios, sarit putin de pe fix sau doar iesit din comun - incerc sa le diger pe rand,dar dau navala deodata si ma apasa,ma infioara, ma fac sa cred ca intr-o zi imi voi indeplini toate visele.
Selki parca....asa il cheama.M-a intrebat in prima zi de sedere acolo,la Sunny Day, de unde am atatea vanatai ..si asa am inceput sa vorbim, conversatii care deveanu din ce in mai dese.Pluteau intre noi cuvinte oneste, zambete, atingeri in saga,un aer zglobiu. Mi-a aparut din senin in fata ochilor si am devenit prieteni imediat de parca ne-am fi cunoscut de vrei douazeci de ani. El facea parte din echipa hotelului, Animation Team for teenagers si ma inscriam la toate cocktail-game-urile doar ca sa fiu in preajma lui. Ma lua in brate, imi zambea intr-un fel specific lui.
Ii pare rau ca plec. Imi pare rau ca plec. Toate pleaca intr-o zi. Doar marea nu se urneste niciodata de acolo.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu